Restantze si mariri

Cu exceptia studentzilor care au obtinut rezultate foarte slabe la testul scris (adica 0 sau 1 punct), si care vor trebui, evident, sa refaca testul, restanztele si maririle se dau pe baza de eseu.

Fiecare eseu trebuie sa analizeze o tema din cele parcurse la curs, si trebuie predat pina in prima zi a sesiunii respective (sesiunea de restantze sau cea de mariri). Alte precizari despre eseu sunt cuprinse in postarile cele mai vechi de pe acest blog.

Fiecare eseu trebuie sa contzina ( pe linga nume, an, grupa, specializare) si specificarea clara a cursului la care se doreste nota si daca e vorba de restantza sau de marire.

Mostra de maretzie morala

Brutalitatea atitudinilor morale si inapoierea atitudinilor politice caracteristice elitelor noastre culturale este aproape de necrezut.

Iata o mostra de gindire din 1879:

«Articolul 7 din Constituţiune nu permite Camerei legiuitoare de a naturaliza colectiv prin o lege decît numai pe acei izraeliţi cari au servit sub drapel în timpul războiului pentru independenţă. [...] Se poate [...] să fie soldaţi cari au murit înaintea facerei legei de faţă; ei bine, ce efect va avea naturalizarea acordată acelora? Va avea oare efect în privinţa familiei militarului mort? Nicidecum; pentru că, după principiele stabilite de Codul nostru civil, naturalizarea tatălui nu trece decît asupra copiilor născuţi în urma naturalizărei. Naturalizarea acestor izrailiţi militari nu poate trece la copiii lor născuţi înainte de împămîntenire. Dar dacă s-ar interpreta legea de faţă în sensul că calitatea de român trece şi la copiii soldatului izraelit născuţi înaintea votărei acestei legi, atunci am călca principiul stabilit de noi la revizuirea Constituţiunii noastre; ar fi adică a admite că acei soldaţi aveau înainte de a fi naturalizaţi calitatea de român, pe care ei au putut-o transmite la copiii lor, fiindcă ei înşişi o aveau la naşterea acestor copii; atunci ar fi a admite că noi astăzi nu facem decît să recunoaştem un drept preexistent, să recunoaştem soldatului calitatea de cetăţean pe care el o avea mai dinainte. Însă aceasta nu ar mai fi naturalizaţiunea, ci ar emancipaţiunea, ar fi un ce contra Constituţiunii; am respins cu toţii aceasta cînd am revizuit Constituţiunea. Aşadar copiii acelor oameni morţi nu pot căpăta nici un drept, cu toate că noi am vota naturalizaţiunea părintelui mort».

1. Problema nr. 1: Ghiciti cine e autorul (plin de sensibilitate) al acestui text profund analitic si inaltator? Raspunsul va surprinde cum nu se poate mai mult.

2. Problema nr. 2: Cita nobletze sufleteasca putea ascunde in adincimile sale interioare acest autor? Masuratzi exact, daca se poate, superioritatea preocuparii ca nu cumva copiii militarului evreu mort sa fie recunoscuti drept romani! De asemeni, trebuie masurat cit mai exact formidabilul patriotism tradat de grija ca nu cumva alte etnii sa se amestece cu etnia romana.

3. Cit de profunda era constiintza sa morala? Atentziune: in text e vorba de soldati romani de origine evreiasca; daca ei cadeau pe front, puteau fi naturalizati romani; dar copiii lor antumi nu deveneau astfel romani - acestia ramineau evrei, adica straini... Autorul textului e vizibil incintat de acest efect al legislatiei: Tout est bien qui finit bien! S-a facut tot ce se putea pentru a bloca naturalizarea evreilor. Nici moartea (parintzilor) nu trebuia sa permita copiiilor evrei sa fie recunoscutzi ca romani.

4. De confruntat aceasta atitudine cu binecunoscutele sloganuri despre extraordinara ospitalitate, tolerantza, iubire crestineasca, caritate ce i-ar fi caracterizat pe romani si cu familiarele obsesii despre incomparabila altitudine spirituala a Elitei autohtone.